Indicativul prezent – verbele de grupa I

 

Grupa I de conjugare a verbelor cuprinde imensa majoritate a verbelor terminate la infinitiv în –er.

Pentru a conjuga la indicativ prezent verbele de grupa I se îndepărtează terminaţia –er de la infinitiv şi se adaugă radicalului astfel obţinut următoarele terminaţii:

-e, -es, -e, -ons, -ez, ent.

Dintre aceste terminaţii, doar cele ale persoanelor I şi a II-a plural sunt sonore, restul fiind mute.

 

Je parle                                   Je regarde                   J’affirme

Tu parles                                 Tu regardes                 Tu affirmes

Il parle                                      Il regarde                     Il affirme

Nous parlons                        Nous regardons          Nous affirmons

Vous parlez                               Vous regardez            Vous affirmez

Ils parlent                                   Ils regardent               Ils affirment

 

Unele verbe prezintă anumite particularităţi:

– Radicalul verbelor terminate în –cer primeşte o sedilă pe c la persoana I plural pentru a păstra pronunţia [s] : nous annonçons;

– Radicalul verbelor terminate în –ger primeşte un –e după -g la persoana I plural pentru a păstra pronunţia [j] : nous mangeons;

– În cazul verbelor care au vocala é înainte de finala –er, accentul asscuţit este schimbat cu cel grav înaintea unei silabe mute finale: je célèbre, nous célébrons;

– În ceea ce priveşte verbele care se termină la infinitiv în –yer, acestea transformă –y în –i înaintea unei terminaţii mute: j’emploie, tu emploies, il emploie, nous employons, vous employez, ils emploient; în cazul verbelor terminate la infinitiv în –ayer, ambele variante sunt posibile: je paie/paye, tu paies/payes, il paie/paye, nous payons, vous payez, ils payent.

Pluralul substantivelor comune

Regulă generală . Pluralul substantivelor comune se formează prin adăugarea, în scris, a unui s final: un livre, des livres.

Acest s nu se pronunţă, în afara cazurilor în care trebuie făcută legătura consonantică; în aceste situaţii, el se pronunţă „z”: Garçons et filles étaient là.

Particularităţi importante :

Substantivele în –s, –x, -z: rămân neschimbate la plural:

le bois, les bois – la voix, les voix – le nez, les nez – le tapis, les tapis – son fils, ses fils

Substantivele în –al: plural în -aux:

le cheval, les chevaux – l‘idéal, les idéaux – l‘animal, les animaux

Mai multe substantive în –al, intrate mai târziu în limba franceză, au plural în –s:

le bal, les bals – le cal, les cals – le carnaval, les carnavals – le cérémonial, les cérémonials – le chacal, les chacals – le choral, les chorals – le festival, les festivals – le final, les finals  – le narval, les narvals – le pal, les pals – le récital, les récitals – le régal, les régals – le santal, les santals.

Substantivele în –ail: plural în -ails:

le chandail, les chandails – l‘éventail, les évantails – le rail, les rails.

Unele au însă plural în –aux, deoarece erau pronunţate în secolele trecute asemenea substantivelor în –al:

le bail, les baux – le corail, les coraux – l‘émail, les émaux – le soupirail, les soupiraux – le travail, les travaux – le vantail, les vantaux – le vitrail, les vitraux.

 Substantivele în –au, -eau: plural În –aux, -eaux:

le tuyau, les tuyaux – le chapeau, les chapeaux – le joyau, les joyaux.

Excepţii: le landau, les landaus – le sarrau, les sarraux.

Substantivele în –eu: plural en -eux:

le cheveu, les cheveux – le jeu, les jeux – le jeu, les jeux.

Excepţii: le bleu, les bleus – le pneu, les pneus.

Substantivele în –ou: plural en -ous:

le clou, les clous – le trou, les trous – le cou, les cous.

Excepţii – şapte substantive: le bijou, les bijoux – le caillou, les cailloux – le chou, les choux – le genou, les genoux – le hibou, les hiboux – le joujou, les joujoux – le pou, les poux. (întrucât sunt des întâlnite, ar fi bine să fie ştiute pe dinafară).

 

Majoritatea substantivelor de origine străină urmează la plural regula generală:

des agendas, des barmans, des concertos, des contraltos, des forums, des lieds, des matchs, des mémentos, des référendums, des sanatoriums, des scénarios, des solos, des sopranos.

Excepţii: des gentlemen, des policemen, des babies

Cazurile particulare sunt tratate la secţiunea de vocabular – https://francezaweb.wordpress.com/2016/06/15/pluralul-substantivelor-cazuri-particulare/

Articolul – generalităţi.Articolul hotărât

Definiţie. Articolul este partea de vorbire flexibilă cu rol de cuvânt ajutător care însoţeşte un substantiv, arătând măsura în care obiectul denumit este cunoscut vorbitorilor (gradul de individua…

Sursă: Articolul – generalităţi.Articolul hotărât

Despre ce este vorba…

Acest blog se adresează iubitorilor de limbă, cultură şi civilizaţie franceză. Ori celor care vor să înveţe mai multe despre Franţa, despre limba franceză…într-o lume invadată de limba engleză, de americanisme şi de postmodernism…Ori amândurora…

Iar deviza acestui blog este un celebru dicton al lui Rivarol:

Ce qui n’est pas clair, n’est pas français.