Orientarea în spaţiu

Cum obţinem anumite informaţii cu privire la orientarea în spaţiu?

Excusez-moi…	Scuzaţi-mă.
Où se trouve/est la rue Apollinaire ? La rue Apollinaire…c’est où ? (limbaj colocvial) Je cherche la rue Apollinaire.	Unde este strada Apollinaire? Caut strada Apollinaire.
Par ici, vous tournez à gauche et tout droit.	Pe aici, o luaţi la stânga şi drept înainte.
Vous n’avez pas une carte de Bucarest, par hasard?	Nu aveţi din întâmplare o hartă a Bucureştiului?
Non, je regrette. Mais par là vous arrivez très vite.	Nu, îmi pare rău. Dar pe acolo ajungeţi foarte repede.
La prochaine rue est Mihai Eminescu?	Strada următoare este Mihai Eminescu?
Oui, c’est çà. Vous avez une affaire là-bas ?	Da, aşa e. Aveţi o treabă acolo?
Oui, je cherche un hôtel centre-ville.	Da, caut un hotel în centrul oraşului.
À gauche il y a un hôtel. Devant l’hôtel il y a de nombreux taxis.	La stânga este un hotel. În faţa hotelului se află multe taxiuri.
Je préfère me promener à pied.	Prefer să mă plimb pe jos.
Derrière l’hôtel il y a aussi un beau parc.	În spatele hotelului este şi un parc frumos.

 

Deci, putem recapitula:

 

À gauche/droite – la stânga/dreapta

Tout droit – drept înainte

Là-bas – acolo

Centre-ville – centru

Devant – în faţa

Derrière – în spatele

Genul substantivelor compuse

 

În ceea ce priveşte genul substantivelor compuse, deosebim următoarele cazuri:

Două substantive care se succed : substantivul compus ia de obicei genul primului substantiv (cel determinat): un chou-fleur (o conopidă).

 

Substantiv + adjectiv : substantivul compus ia genul substantivului: la chauve-souris (liliacul – mamiferul), le jeune homme (tânărul), la basse-cour (curtea de păsări).

Substantiv + verb :

a) nume de persoane: genul este stabilit în funcţie de sex:

le garde-barrière (paznicul de barieră); la garde-barrière (paznicul de barieră – femeie)

b) nume de animale: în general masculine:

le hoche-queue (codobatura); le perce-oreille (urechelniţa)

c) nume de lucruri: în general masculine:

le porte-cigarettes (portţigaretul); le garde-boue (apărătoare de noroi).

Două verbe : masculin: le savoir-faire (competenţa), un ouï-dire (un zvon).

Prepoziţie (adverb) + substantiv :

a) nume de persoane: sexul stabileşte genul:

un hors-la-loi, une hors-la-loi (un/o proscris/ă)

b) nume de lucruri:

Substantivul compus ia genul substantivului dacă primul element are mai curând valoare adverbială:

un avant-poste; une contre-proposition.

Substantivul compus este masculin dacă primul element este o prepoziţie veritabilă:

un à-propos; un en-tête.

Substantive compuse din expresii: masculin: un on-dit (zvon), le qu‘en-dira-t-on (zvon); un tête-à-tête, un pied-à-terre (popas).

 

Verbul neregulat PRENDRE (a lua) – Indicativ prezent

 

Je prends                                            Je ne prends pas

Tu prends                                            Tu ne prends pas

Il prend                                                Il ne prend pas

Nous prenons                                     Nous ne prenons pas

Vous prenez                                       Vous ne prenez pas

Ils prennent                                         Ils ne prennent pas

 

Se conjugă la fel o serie de verbe care conţin în radical prendre: apprendre (a învăţa), comprendre (a înţelege), entreprendre (a întreprinde), reprendre (a relua), surprendre (a surprinde).

 

Prezentări – vârstă, profesie, naţionalitate

Primele informaţii pe care le putem schimba în conversaţia cu un francez au în vedere anumite date elementare.

Vârsta

• Quel âge avez-vous ?                              – Ce vârstă aveţi?

sau

• Quel âge as-tu ? / Tu as quel âge ?     – Ce vârstă ai?
• J’ai…ans.                                                       – Am…ani.

Profesia

• Quelle profession avez-vous/as-tu ?  –  Ce profesie ai?
• Je suis professeur.                                        –  Sunt profesor.
• Il est architecte de profession.               –  Este arhitect de profesie.

Naţionalitatea

• De quelle nationalité êtes-vous/es-tu ? –  Ce naţionalitate ai?
• Je suis Français.                                                 –  Sunt francez.

Precum se observă, în franceză substantivele nume de popoare se scriu cu majuscule.

Substantive cu gen diferit în română şi în franceză

Am promis la lecţia privitoare la genul substantivelor comune că vom da o listă a substantivelor masculine în franceză care sunt feminine în română şi a celor feminine din franceză care sunt masculine în română, având în vedere în special cele care se pretează cu uşurinţă la confuzii, din cauza asemănării de formă.

Iată mai jos o listă a celor mai uzitate substantive:

Masculine în franceză – feminine în română

anathème, anniversaire, asthme, axe, axiome, banc, basque, béret, bonbon, cacao, café, camélia, canapé, cardiogramme, casque, champagne, chiffre, chocolat, choléra, chrysanthème, cigare, climat, cobra, coma, clime, désordre, diadème, dilemme, diplôme, dogme, drame, emblème, épiderme, évangile, eczéma, fantôme, fossile, globule, gorille, granule, hémisphère, insecte, insigne, lama, légume, lustre, magnolia, masque, méandre, mélodrame, meuble, mollusque, monastère, narcisse, opéra, orchestre, orgue, panorama, pape, parachute, paraphe, programme, pastiche, pétale, pétunia, phoque, placenta, plasma, platine, prisme, problème, radiogramme, reptile, roc, schéma, sofa, soprano, sténogramme, stratagème, sulfure, télégramme, thème, théorème, tibia, tréma, zèbre.

Feminine în franceză – masculine în română

absinthe, affiche, anacolute, apocalypse, apostrophe, attaque, automobile, balançoire, boxe, breloque, cartouche, cellophane, clarinette, compote, contrebasse, côtelette, danse, dent, digue, diapositive, douche, drogue, épithète, épitaphe, équivoque, étude, extase, fumée, galoche, gaze, horloge, hormone, huile, idole, impasse, liqueur, marche, molaire, mosaïque, obole, omoplate, panacée, patinoire, porcelaine, purée, recrue, saison, sauce, stalle, syphilis, tournée, tribu, vague, valse, vapeur.

Într-un colţ, în catedrală…

Un alt scurt, foarte scurt pasaj din Du côté de chez Swann. Această oglindă care este romanul său, dar nu una plimbată de-a lungul unui drum (spre a parafraza definiţia romanului regăsită la Stendhal – “o oglindă plimbată de-a lungul unui drum”), se întoarce asupra naratorului, posibil întrucâtva chiar şi asupra autorului. Iar sinceritatea şi luciditatea acestuia pot paraliza, scandaliza puţin din punct de vedere moral, dar mai ales regăsim în ea o voluptate ieşită din comun.

Marcel, eroul atât de îndrăgostit de Gilberte, este însetat de ea, o doreşte în preajma sa în fiecare clipă. Într-atât încât, într-o zi, bunica lui nu se întoarce la timp pentru cină, iar tânărul se gândeşte impacientat: dacă a călcat-o vreo maşină, nu voi mai putea merge s-o văd pe Gilberte ceva timp. Iar naratorul conchide (amuzat? detaşat?): “on n’aime plus personne dès qu’on aime”.

Nu numai modul în care a fost capabil să coboare în străfundul unor trăiri în general rareori mărturisite, nu numai francheţea sunt de relevat aici; ci şi, sau poate mai ales, modul în care Proust aruncă această mică bijuterie de psihologie într-un colţ al imensei catedrale pe care o reprezintă romanul său (trimiterea la imaginea catedralei pentru opera lui Proust este deja curentă, deşi eu personal aş prefera imaginea prismei). Este acest exclusivism erotic monstruos? Este un egoism firesc întrucâtva, dar despre care nu vorbim? Şi de ce Proust  exilează savoarea acestei reflecţii în ultima parte a unei paranteze de şase rânduri? Trebuie să acceptăm că ne este dezvăluit un adevăr pe care cititorul neatent îl trece cu vederea, iar cel atent înţelege unde trebuie să se oprească în lectură… Aidoma unui tânăr care se opreşte din savurarea unei madlene….

 

Verbul neregulat ALLER (a se duce, a se deplasa, a merge)

Începem conjugarea verbelor neregulate cu aller – care face parte din categoria verbelor semiauxiliare.

Verbele semiauxiliare ajută la formarea anumitor timpuri – de exemplu, cum vom vedea mai târziu, verbul aller este folosit pentru formarea viitorului apropiat. De aceea, corecta însuşire a acestui verb la indicativ prezent este foarte importantă.

ALLER

 

Je vais                                                Je ne vais pas

Tu vas                                                 Tu ne vas pas

Il va                                                     Il ne va pas

Nous allons                                     Nous n’allons pas

Vous allez                                         Vous n’allez pas

Ils vont                                              Ils ne vont pas

 

Complementul circumstanţial de loc este postpus, fiind introdus prin:

• prepoziţia à: Il va à l’école. Nous allons au marché.
• prepoziţie contractată cu articol – à + le = au: Ils vont au théâtre.
• prepoziţia chez înaintea unui nume de persoană: Nous allons chez Paul. Il va chez le médecin.

Articolul nehotărât

Articolul nehotărât precedă un substantiv care denumeşte un lucru sau o fiinţă, fără a-l determina ori identifica în mod precis: Je vois un livre sur la table. Elle avait acheté un chapeau, une robe et des gants.

Forme simple:

 

	Masculin	Feminin
Singular	un	une
Plural	des

Formele articolului pot fi confundate cu alte părţi de vorbire:

– numeralul cardinal un – articolul un: Il a une voiture, il n‘en a pas deux. (numeral). Il y a un garçon dehors.(articol).

– articolul contractat des (de+les) – articolul nehotărât des: La hauteur des pyramides égyptiennes est considérable.(articol contractat) .J‘ai passé des jours agréables au bord de la mer. (articol nehotărât).

 

Articolul nehotărât este folosit şi în următoarele cazuri:

– pentru a numi un lucru sau o fiinţă luate separat: Elle tenait à la main un bouquet de violettes.

– pentru a evidenţia calitativ o noţiune abstractă: Il a montré une intelligence hors du commun.

– în construcţii cu sens admirativ: Un Bălcescu a marqué l’histoire roumaine.

– intensitatea (în enunţurile exclamative): Elle est d‘une beauté!

 

Des asociat unor substantive precum heures, jours, semaines, années, pages, etc. arată amploarea, durata: La construction du château a duré des mois et des mois. J’ai lu des pages et des pages.

 

În franceza cultă, se foloseşte de înaintea unui adjectiv plural (şi nu des): On voit de grands navires, de très grands navires. Această regulă nu este valabilă dacă adjectivul intră în componenţa unui substantiv compus: des jeunes gens.

De se foloseşte de asemenea după o expresie de cantitate: assez de soucis (= griji), trop de soucis, beaucoup de soucis, une foule de soucis, quantité de soucis, très peu de pain. Face excepţie situaţia în care des precede un substantiv indicând fiinţe/lucruri cunoscute: Beaucoup des électeurs inscrits n’ont pas voté.

Despre mine…

Pentru că e timpul să ne şi prezentăm….

Mă numesc Răzvan Ventura. Pasionat de cultură şi literatură franceză de peste 40 de ani, sunt doctor în filologie (literatură franceză) al Universităţii din Bucureşti.

Autor al unei cărţi („Gustave Flaubert – Miracolul absenţei”, Bucureşti, Tracus Arte, 2014), co-autor al unui „Dicţionar de scriitori francezi” (Iaşi, Polirom, 2012), autor de articole ştiinţifice în domeniul literaturii franceze.

Formule de salut şi introductive

Cum începem, deci, o conversaţie cu un francez? Să ne aplecăm puţin asupra câtorva formule introductive, din care unele ar putea fi deja familiare unora dintre cititorii noştri:

Formule de salut

• Bonjour.       – Bună ziua.

sau

• Bonsoir.       – Bună seara.

Formule de rămas bun

• Au revoir       –  La revedere.
• Bonne nuit ! – Noapte bună!
• À bientôt ! – Pe curând!

Formule de prezentare

• Comment vous appelez-vous ? (limbaj formal) –  Cum vă numiţi?
• Comment t’appeles-tu ? (limbaj informal) –  Cum te cheamă?
• Je m’appelle… – Mă numesc…

sau

• Je suis… – Eu sunt…

 

• Enchanté – Încântat…